luni, 8 februarie 2010

Suspinul pamantului....



Câteodată,
mi se pare că centrul acestei lumi
e doar în inima mea.
Câteodată,
ca şi-altădată,
ca şi oricând,
mi se pare că mâinile
şi privirile
şi gândurile
odată cu timpul meu
în loc vor sta.
O,dacă aţi şti
câte inimi sunt centrul acestei lumi,
câte gânduri,
şi câte priviri,
unde timpul stă în loc
mai deloc
nu v-aţi mira.
Ne suspină trecuturi
ne suspină începuturi
ne suspină prin vise
prin cuvinte,
prin simţiri,
nenumărate alte trăiri,
şi regăsiri,
la noul ceas al legământului,
căci pretutindeni în lume
ne cheamă
pe mine,
pe voi,
pe noi toţi,
SUSPINUL PĂMÂNTULUI.

1 comentarii:

Anonim spunea...

Mi-a placut
Profa de mate

Trimiteți un comentariu

Nu aveti nimic de comentat?