sâmbătă, 10 decembrie 2011

Franturi de suflet

0 comentarii Publicat de Butterfly--- la 14:43


port in sange
un drum
de apa
si sangele
apa nu se face;

port in oase
un drum
de piatra
si osul
piatra nu se face;

port in talpi
un drum
de moarte
si talpa..

si talpa
se opreste

se opreste
si zace
si zace
pana cand
umbra
de sub ea
floare se face

si umbra
inflorita
se duce
mai depart
in sufletul
tau!

 

armistitiu...

0 comentarii Publicat de Butterfly--- la 05:23



Dacă iubirea ar  avea miros ,
ar trebui sa simti   si in vis,
 parfumul  tuturor  florilor   dintr-o  zi de vara !
Dacă ar  avea  forma ,
 ar putea fi cea mai maiastra si albă pasare,
Iar daca trupul nostru  ar  trebui sa o simta,
 iubirea ar fi   imbratisarea  insasi.
Dar nu este  posibil !  
oare de ce, ingerii si Dumnezeu vad Iubirea !?
O simt !
Daca s-ar  intalni ,ce si-ar spune  Iubirea  si Timpul ?
Scepticii  cred  ca  iubirea este  inexplicabila!
Daca  este  asa , de ce  atunci cand pleacă  lasa  in urma Ei, 
lacrimile de cristal imprastiate,
 pe un drum al viselor
 infirmilor!
Mi-as dori sa vorbesc  cu Iubirea,
sa o înţeleg
si sa facem  un armistitiu :
sa-mi lase o raza  din ea,
ca sa nu mai simt niciodată
singuratatea unei nopţi de vara,
tristetea, lacrimile …

Sa iubesti este  o stare!
Sa nu iubesti este reversal medaliei !

 

duminică, 4 decembrie 2011

night of the hunter....

0 comentarii Publicat de Butterfly--- la 10:43



Aveam sa las totul pentru tine asa cum fusese cand eram impreuna. Poate ai sa crezi ca mai sunt acolo… da… claxonul… ies, afara ploua...
Apuc valiza cu amintiri si sufletul mi-l trezesc si-l arunc cu ultimele suflari in ploaia dulce si calda a serii de vara. Masina este goala, asemeni starzilor, doar soferul ce mai aminteste de vechi trairi, vechi intamplari, el e inca viu. Eu nu mai sunt. Durerea mea se scrie pe pergamentele inimii chiar acum, se plange viata pe care am avut-o si iubirile ce le-am purtat, mai ales una, ultima poate. Sigur ultima…
O ultima privire spre geamul vechi, unde ne regaseam cuprinsi mereu cand lumea se dorea privita. E gol acum, acoperit, sumbru. Poate va mai fi atins candva de maini care cuprind, care se iubesc, maini care simt… Masina pleaca repede si picaturile de ploaie ce m-au udat ma ajuta sa nu arat ca plang… Sufletul e distrus, nici o urma de fericire, nici urma de tine si mi-am jurat ca atunci cand te vei regasi pe strada mea, voi trage perdeaua sa nu observi ca am lasat totul acolo cand am plecat, zambetul, simtirea, iubirea, viata, pe mine intreaga... Umblu acum fara chip si fara suflet, sunt o umbra a amintirilor mele, care ma acopera tot mai mult.
Si am inceput iar sa visez, abia trezita din alt vis, m-am pierdut intr-unul nou, mai indepartat, mai real, mai crud…

…nici nu stiu daca m-ai auzit cand te-am strigat, nu mai stiu acum daca a fost aievea sau doar in gandul meu... am vrut sa te strig iar, dar mi s-a parut atat de lung drumul din gand spre exterior, incat am stiut ca-i imposibil sa ma mai auzi… si am lasat momentul sa treaca... parca au taiat in carne clipele in care te-am vazut cum te indepartai... Dar am tacut, am acceptat, am plans parca toate lacrimile pe care le-am strans pana atunci intr-o singura clipa... si s-a sfarsit. Intr-un minut ai disparut, masina s-a auzit plecand in graba si toate lucrurile au revenit la normal, mai putin sufletul meu. In el s-au redeschis ranile vechi... nu mai stiu ce simt … nu mai pot gandi, m-am pierdut… eu… pe mine… nu ma mai pot gasi!

Simt cum te pierd prin vantul acesta de decembrie , cum te indepartezi de mine , chiar daca zici ca ai facut o alegere! imi este greu, iar sufetul meu plange in tihna si se roaga ca totul sa fie cum a fost! 
Ma doare sa vanez, sa alerg, sa-mi pierd incet incet sulfetul doar ca sa te urmez orbeste catre ceva ce nici tu nu stii unde duce ! 
insa eu nu renunt, si SPER ca totul va fii bine , mai bine ma mint, ma doare sa vad realitatea, ma doare sa vad ca in bratele Ei esti mai fericit, ma doare ca nu am insemnat nimic pt tine si ca tu ai insemnat TOTUL! 
poate ca va veni vremea cand o sa pot sa-ti dau drumul si va fii mai putin dureros, dar deocamdata nu pot oricat as vrea, mainile mele involuntar te prind de brat si gura mea rosteste tremurat '' mai ramai, te rog''! ......si apoi tacere!
Va continua !

 

duminică, 20 noiembrie 2011

to: forever......you didn't last....Un actor grabit si o noapte de-o vara...

1 comentarii Publicat de Butterfly--- la 05:38



EL catre mine:
A fost odata intr-o zi de vara....simturile mi se ascuteau si mintea ridica ushor voalul iluziei....incet incet la orizont isi facea aparitia o silueta de domnisoara. Inainta cu pasi mici dar siguri catre mine. Cand am vazut-o am simtit o dilatare a timpului... putin cate putin a inceput sa ma acapareze un sentiment. Nu era strain...ci doar uitat. A urmat o zi foarte amuzanta...era ziua ei. Intalnirile au progresat si au fost din ce in ce mai dese...ne-am mutat impreuna. Aerul ei de inteleapta inocenta ma faceau sa trec peste incapatanarile si mofturile de moment...Urcusuri, coborasuri, momente pe care daca as putea le-as sterge, sau...nu, pentru ca am invatat din ele. In putin timp am renascut si mi-am redescoperit sufletul cu o mare parte din culorile si fluturii sai...iar pentru asta ii voi multumi toata viata mea si toata viata mea va avea un loc NUMAI si numai al ei...Multumesc ca mi-ai adus aminte cum sa iubesc. Tu esti "Christofor" al meu!
 Iti doresc sa gasesti (pana ma voi intoarce) pe cineva care sa te iubeasca, sa te inteleaga si sa te aprecieze cel putin cat ai facut tu astea pentru mine! Te iubesc!

Raspunsul meu:
Dragul meu,Nenumitule ,
Iti doresc sa-ti gasesti drumul si sensul vietii tale si ai fluturilor tai multicolori! Sa nu-ti uiti niciodata radacinile si sa gasesti linistea si alinarea dupa care tanjesti atat de mult in sufletul acela al tau ce-i inconjoara pe cei de langa tine cu lumina dar si tristete!
Nu este usor, nimeni nu a spus ca este usor( nici macar Christofor), ideea este sa reusesti sa te ridici din ''intunericul'' in care ai salasluit atata timp si sa oferi o sansa  sufletului sa ofere iubirea si sa primeasca.
Un prieten mi-a spus ca sunt''o clipa'' si ca dupa dispar, nu face si tu aceeiasi greseala ca si mine, nu-ti parasi persoanele dragi doar pt ca te simti neputincios si ti-e frica sa primesti iubire si compasiune!]
Mai tii minte momentele frumoase dintre noi? Mai tii minte atingerile, privirile, mangaierile ,zambetele, jocurile ce ne ajutau sa intelegem lumea asta gri si rea din jurul nostru ? pretuieste-le pt ca amintirile sunt singurul''bagaj'' cu care plecam de pe lumea asta!
Nu-ti inabusi sentimentele si simtirile ce le-ai redeschis cu cheia iubirii , vei regreta si iti va fi foarte greu sa redeschizi aceeasi usa a 2a oara!
Ochii tai , buzele tale spun povesti frumoase si traite la lumina , deci esti un om al luminii, nu o da la schimb pentru nimic in  lume!Pastreaz-o in inima ta si fructific-o pt ca numai asa putem colora lumea asta, prin IUBIRE !
Mi-ai provocat o durere mare, dar este de inteles, pt ca esti doar ''un actor grabit'' ce-si cauta drumul si sensul....insa nu uita eu voi fii intodeauna pe scena ''unei nopti de vara'' asteptandu-te si sperand ca te vei intoarce ; chiar de nu va fi asa voi fii fericita sa te vad ca esti cu adevarat fericit cu EA. EA este si va ramane iubirea ta vesnica iar asta este o lectie  pt mine ( vezi amandoi invatam si am invatat din relatia ce a fost ). 
In concluzie iti doresc si tie actorul meu ce a fugit de pe scena verii noastre si EI o viata frumoasa si un drum la lumina ...poate intr-o alta viata vom mai avea o sansa si atunci te voi alina mai des, te voi mangaia si te voi aprecia mai mult, dar pana atunci drum bun si sa ne revedem cu dragoste in suflet si amintiri in gand!
Ai fost pentru mine o relatie de-o vara, o vara ce ne-a scrijelit numele noastre pe copacul acela mare si frumos din IOR ! Ior va ramane locul nostru de joaca si numai al nostru, fara EA!
Sa nu intelegi gresit cuvintele mele , Sunt din DRAGOSTE!





 

Alexa o cheama...

5 comentarii Publicat de Butterfly--- la 04:50



Priviri, zambete, gesturi, chicoteli, intr-un bar plin de fum si oameni voiosi parca noi doua ne cunoasteam de o vesnicie, fiecare gest, fiecare privire avea povestea lor. . Comunicam dincolo de cuvinte, parca ne cunosteam de o vesnicie.
Atunci drumurile noastre s-au intalnit si buzele tale ma ispiteau dar ochii imi interziceau, era un joc inocent, dar in acelas timp senzual a doua suflete ce se regasisera.Apoi a urmat ca o avalansa revelionul cu sampanie,atingeri, si o noapte de neuitat cand parca ochii tai de cleopatra isi doreau o parte din mine...vroiai inima mea si dragostea mea, iar eu ca un slujitor de nadejde ti le-am oferit pe colturile lunii ce ne veghea in seara aceea mistica.Mi-am inclinat capul si apoi ti-am mangaiat trupul perfect si buzele ce ma ispitisira de la inceput sa ma joc.
Apoi au urmat nenumarate intalniri ce m-au facut sa ma indragostesc de tine si de trupul tau ce emana o mare senzualitate .
Iti multumesc ca existi in viata mea, in calitate de iubita si de prietena! Sa nu uiti niciodata ca sunt la un telefon distanta si ca orice s-ar intampla ai ramas in sufletul meu si ai un loc special!

 

joi, 10 noiembrie 2011

ura,iubire iertare( schita )

2 comentarii Publicat de Butterfly--- la 06:53




Deschid cartea schimbarilor si hotarata incep sa scriu :


'' de acum voi fii numai de partea luminii si o voi imbratisa asa cum imi place  sa ma imbratiseze pe mine  mama "
''de azi imi voi lua armele cele mai de pret, iubirea, rabdarea, cumpatarea si prietenia si voi porni la lupta impotriva intunericului si a celor  ce-mi transforma persoanele dragi in roboti si produse perfecte ale societatii''
'' de azi nu voi mai riposta prin URA , ci prin IUBIRE, '' permit universului sa transmita iubire prin mine'' ''
'' de azi  voi  fi ceea ce trebuia sa fiu de mult ,ceea ce mi-a scris universul sa devin "
''de azi ma voi duce la fiecare suflet pur ce l-am strivit si i-am ''furat'' culorile vietii sa-mi cer IERTARE si sa le dau ceea ce le-am luat din cauza efectului ''turmei''


Inchid cartea, ma uit pe coperta si imi readuc aminte de ce am inceput acest''eperiment''!
Sting lumanarile ce imi luminau cuvintele si gandurile , ramanand intr-un intuneric ce  imi ofera linistea sa contemplez!
 

 

luni, 7 noiembrie 2011

schita

2 comentarii Publicat de Butterfly--- la 06:04





Un pahar de vin rosu, lumanari, flori, ciocolata neagra, caviar,scoici si o carte cu file inca nescrise intitulata '' SCHIMBARI'' cu o coperta colorata si un zambet de copil ce-ti umple sufletul de speranta...nesigura de ce pot face si ingropata in frici deschid cartea, iau stiloul bunicii si incerc sa scriu macar o fraza ce poate ajuta titlul....
Orice as scrie parca nu mi se pare suficient de bun, suficient de real, suficient de acceptat de mine..si poate si de cei din jur! Dar de ce trebuie sa fie acceptat de lumea exterioara?!
hmmm.......Va Continua! 

 

duminică, 6 noiembrie 2011

ganduri brambura....

1 comentarii Publicat de Butterfly--- la 02:57



Toamna, regrete, lacrimi , suras trist, atingeri trecatoare, priviri fara adancime,...aici am ajuns noi !E ciudat cand incerci din rasputeri sa intelegi pe cineva si ajungi la concluzia ca nu are rost, dupa atata grija, iti dai seama ca micul tau glob de cristal este spart demult in bucati mici si stralucitoare, orice ai face sa-l repari el tot nu vrea, asa ca il ingropi in sufletul celor ce nu vorbesc si ii dai un alt inteles ca sa uiti! Uitarea este cea mai la indemana ''arma'' si cea mai dezgustatoare , pt ca acolo undeva in Univers acel lucru exista si va exista, deja l-ai clasificat dar fara al finaliza!Si aici ajungem la lasitate, cel mai greu ''sentiment'' pe care il poti purta ...in timp fiind umbrit de intrebarea ''de ce?'' care te sapa si nu iti da pace !Te ridici zambesti iti iei aminitile colorate si pleci, dar unde? Unde pleci acum? catre ce orizonturi? ce drum sa apuci? cu frica si tristete ramai la intersectia vietii tale si te asezi pierdut,cu fluturii sufletului striviti si cu regrete, dar parca le ingropasei si le clasificasesi, ce s-a intamplat  ? 
va continua!

 

joi, 3 noiembrie 2011

poate regasire....

0 comentarii Publicat de Butterfly--- la 11:24


De cate ori in viata nu simtim ca ne-am pierdut?
Cautam prin trupul gol farame de suflet ,parti dintr-o inima ce simte si nu mai bate mecanic ,clipe sterse de colbul tristetilor si al regretelor.Ne privim mainile albe si uscate de anii ce-au trecut de cand s-au plimbat ultima data pe cararea unui chip catifelat ,cu flori de zambete , lumini din ochii de soare, adieri de fericire.Suflete imbatranite timpuriu de prea multe ierni grele si toamne ploioase.A ramas in urma doar un chip palid ,ochi speriati, fixati spre intunericul adanc ce pare ca incet te cuprinde ,dinspre suflet spre-n afara.
Ultimul ciob de speranta a fost maturat cu repezime si aruncat la cosul de gunoi. Ai uitat complet ca "nimic nu se pierde ,totul se transorma".Cioburi mici de speranta ,parti de amintire ,fragmente de copilarie , cuvinte pierdute din fraze s-au transformat atunci cand jumatate de suflet nou a inviat jumatatea ta de suflet aparent pierduta undeva prin tine.Ai devenit tu . Te-ai regasit si golul disparuse.Alti ochi infrumusetati de iubire priveau prin tine .Sufletul odata brazdat de riduri ,parea acum copil razand .Era ca si cum dintr-o data inima ce parea ca moare incet a inceput sa bata cu putere.Cu glasul tremurand usor ai spus:"Bine te-am gasit,bine m-am regasit..." 

 

marți, 25 octombrie 2011

buna eu sunt F .....

2 comentarii Publicat de Butterfly--- la 05:52


Cu ochii ei  mari si migdalati se uita la mine si imi spune 'te rog nu pleca', ma implora sa stau sa-i mangai sufletul si sa-i pozez in diferite ipostaze trupul gol de elfa! O iubesc!, in orice lumina a zilei arata ca o zeita, oricum se imbraca, hainele ii cad perfect pe trup iar zambetul ei ma innebuneste, parca e scoasa dintr-o carte de povesti nemuritoare cu zane.
.Ochi, buze, nas , sani , coapse, rasarit, apus, priviri, un sarut, si ATAT! 
 va continua...


 

duminică, 23 octombrie 2011

franturi...

0 comentarii Publicat de Butterfly--- la 23:17



Astazi ii e doar prea dor... de rasul frumos si de zborul din privire, de glasul bland sau de linistea dintre cuvinte... astazi timpul ii curge in sens invers, iar ingerul ii sta cuminte langa umarul stang, cu aripile stranse si zambetul stins... si astazi ii e doar prea greu...

... inceput de caderi, soapte in doi, adieri usoare si ganduri singure, toamna de-afara, iarna din noi, amintirea de tine si golul din mine, liniste, uitare, ochii prea verzi si marea din ei, idei dinspre vara, zbor spre sfarsit, povesti din vreo seara, miezul de noapte, ultimul cuvant, prima tacere, zambetul drag si dorul de toate, teama din zori, minunea de luni, "da" colorat si "nu" prea alb-negru, lacrimi pe-obraz, rasul firesc, somnul adanc si visul perfect, rugaciuni singure, rataciri usoare, regasire in doi, inceput de caderi...

Si astazi ii e prea tarziu... in rasul frumos si in zborul din privire, in orice cuvant si in gandul soptit... astazi rugaciunile ii curg in sens invers, iar ingerul ii sta cuminte langa umarul drept, cu aripile stranse si dorul stins... si astazi ii e doar prea liniste...

 

duminică, 21 august 2011

resemnare ?! poate

1 comentarii Publicat de Butterfly--- la 13:09


Se spune ca speranta moare ultima… insa cum este atunci cand chiar simti ca a murit si speranta… se cheama renuntare sau resemnare?
Este o mica diferenta intre renuntare si resemnare. Renuntarea este, in sine, un lucru “rau”, care nu te ajuta cu nimic, da dovada de slabiciune… Resemnarea, pe de alta parte, este un alt tip de renuntare, atunci cand iti dai seama, intr-un mod constient ca nu se poate, ca nu exista, ca nu are rost, etc… Atunci cand realizezi ca eforturile tale sunt in zadar. Aceea este resemnare, nu renuntare.
Resemnarea este ca un fel de trezire la realitate, pe cand renuntarea este o adancire in vis, in somn. Cand renunti te complaci in situatie, esti slab, te amagesti ca s-ar putea sa fie si altfel bine. Cum poti crede ca ti-ar fi bine fara EA, fara EL?
Resemnarea este ca o palma puternica peste fata, te trezesti la realitate din visul in care credeai ca orice este posibil si rationezi… vezi, intelegi ca nu totul este posibil, incepi sa cantaresti problema, avantaje, dezavantaje… pe scurt, realism curat… Si dupa atata realism realizezi ca nu se poate, ca nu ai ce face decat sa te resemnezi.
Da, eu renunt si ma resemnez oarecum, cate putin din fiecare.
Renunt la a mai cauta pe acel Cineva, nu are sens… de ce dracu sa ma chinui cand mi se dovedeste in mod ritmic faptul ca nu exista? Da, renuntarea este un semn de slabiciune, dar cred ca am si eu dreptul la asa ceva dupa atata timp in care (unii spun) ca m-am chinuit mult prea mult pentru persoane nesemnificative.
Ma resemnez ca nu exista… este mai putin dureros asa, nu mai sper ca va aparea. Daca totusi se va intampla asta, cu atat mai mult voi fi mult mai fericita…dar repet, ma indoiesc, ma resemnez.
Renunt la a mai incerca sa imi “resuscitez” sufletul/inima/totul pentru ca nu este nimeni care sa o poata faca, nimeni pentru care sa o fac.  Ma resemnez ca nu exista acea persoana matura, echilibrata, capabila sa isi mentina echilibrul impreuna cu mine, capabila sa devina una cu mine… la propriu si la figurat.
Ma resemnez cu faptul ca am pierdut mult, ma resemnez cu faptul ca am gresit mult, ma resemnez cu faptul ca am invatat din greseli… ma impac cu ideea ca nu voi mai gresi atunci cand va fi, daca va fi vreodata…
Renunt la activitatea de “cercetare”, renunt sa incerc sa inteleg oamenii (cu exceptia celor care mi-au dovedit ca merita, se stiu ei), renunt la tot ceea ce ma doare acum…refuz sa ma mai gandesc la orice din trecut, ma gandesc doar la prezent si la cum sa imi fac viitorul mult mai happy, mai “autosuficient” daca pot spune asa…
Ma resemnez ca nu exista, renunt la a mai cauta….

 

;;
Subscribe to: Postări (Atom)