sâmbătă, 10 decembrie 2011
port in sange
un drum
de apa
si sangele
apa nu se face;
port in oase
un drum
de piatra
si osul
piatra nu se face;
port in talpi
un drum
de moarte
si talpa..
si talpa
se opreste
se opreste
si zace
si zace
pana cand
umbra
de sub ea
floare se face
si umbra
inflorita
se duce
mai depart
in sufletul
tau!
Dacă iubirea ar avea miros ,
ar trebui sa simti si in vis,
parfumul tuturor florilor dintr-o zi de vara !
Dacă ar avea forma ,
ar putea fi cea mai maiastra si albă pasare,
Iar daca trupul nostru ar trebui sa o simta,
iubirea ar fi imbratisarea insasi.
Dar nu este posibil !
oare de ce, ingerii si Dumnezeu vad Iubirea !?
O simt !
Daca s-ar intalni ,ce si-ar spune Iubirea si Timpul ?
Scepticii cred ca iubirea este inexplicabila!
Scepticii cred ca iubirea este inexplicabila!
Daca este asa , de ce atunci cand pleacă lasa in urma Ei,
lacrimile de cristal imprastiate,
pe un drum al viselor
infirmilor!
Mi-as dori sa vorbesc cu Iubirea,
Mi-as dori sa vorbesc cu Iubirea,
sa o înţeleg
si sa facem un armistitiu :
sa-mi lase o raza din ea,
ca sa nu mai simt niciodată
singuratatea unei nopţi de vara,
tristetea, lacrimile …
Sa iubesti este o stare!
duminică, 4 decembrie 2011
Aveam sa las totul pentru tine asa cum fusese cand eram impreuna. Poate ai sa crezi ca mai sunt acolo… da… claxonul… ies, afara ploua...
Apuc valiza cu amintiri si sufletul mi-l trezesc si-l arunc cu ultimele suflari in ploaia dulce si calda a serii de vara. Masina este goala, asemeni starzilor, doar soferul ce mai aminteste de vechi trairi, vechi intamplari, el e inca viu. Eu nu mai sunt. Durerea mea se scrie pe pergamentele inimii chiar acum, se plange viata pe care am avut-o si iubirile ce le-am purtat, mai ales una, ultima poate. Sigur ultima…
O ultima privire spre geamul vechi, unde ne regaseam cuprinsi mereu cand lumea se dorea privita. E gol acum, acoperit, sumbru. Poate va mai fi atins candva de maini care cuprind, care se iubesc, maini care simt… Masina pleaca repede si picaturile de ploaie ce m-au udat ma ajuta sa nu arat ca plang… Sufletul e distrus, nici o urma de fericire, nici urma de tine si mi-am jurat ca atunci cand te vei regasi pe strada mea, voi trage perdeaua sa nu observi ca am lasat totul acolo cand am plecat, zambetul, simtirea, iubirea, viata, pe mine intreaga... Umblu acum fara chip si fara suflet, sunt o umbra a amintirilor mele, care ma acopera tot mai mult.
Si am inceput iar sa visez, abia trezita din alt vis, m-am pierdut intr-unul nou, mai indepartat, mai real, mai crud…
Simt cum te pierd prin vantul acesta de decembrie , cum te indepartezi de mine , chiar daca zici ca ai facut o alegere! imi este greu, iar sufetul meu plange in tihna si se roaga ca totul sa fie cum a fost!
Ma doare sa vanez, sa alerg, sa-mi pierd incet incet sulfetul doar ca sa te urmez orbeste catre ceva ce nici tu nu stii unde duce !
insa eu nu renunt, si SPER ca totul va fii bine , mai bine ma mint, ma doare sa vad realitatea, ma doare sa vad ca in bratele Ei esti mai fericit, ma doare ca nu am insemnat nimic pt tine si ca tu ai insemnat TOTUL!
poate ca va veni vremea cand o sa pot sa-ti dau drumul si va fii mai putin dureros, dar deocamdata nu pot oricat as vrea, mainile mele involuntar te prind de brat si gura mea rosteste tremurat '' mai ramai, te rog''! ......si apoi tacere!
Va continua !
;;
Subscribe to:
Postări (Atom)
