miercuri, 27 februarie 2013

actul final...inceputul...




Sunt prizoniera propriilor mele ganduri si sentimente . E un cerc vicios si daunator in contextul in care viata e in continua miscare.
Miscarea e buna, inseamna evolutie dar cateodata ti-ai dori ca timpul sa se opreasca macar cateva secunde, pentru a zabovi si a-ti vindeca sufletul de tot ce te apasa si te doare,,dar nu e niciodata asa cum ne dorim noi..!
Intr-un decor urban cu o scena veche din lemn de nuc sta sufletul unui calator pelerin si isi panseaza ranile timpului! poate va mai fi in stare sa-si joace ultimul act , spectatorii asteapta cu sufletul la gura o piesa de neuitat orchestrata de TINE sau poate de MiNe...nu exista viitor sau trecut, totul este o priectie, asa ca timpul care este cel mai intelept si batran ''maestru'' va decide ...

;;