duminică, 21 februarie 2010

clipe,sentimente,franturi....

0 comentarii Publicat de Butterfly--- la 12:58


Clipe ce se topesc in amurguri violete,ganduri ce zboara in azur........zboruri frante........aripi chinutite.....amintiri care te doboara.........zile ce nu te ating............flori ce-si scutura corole ,pasari ce triluri iti canta .................
Franturi,franturi de imagini rasturnate intr-o uriasa oglinda,ecouri pe care nu le mai auzi...........te intrebi unde si dece?Raspunsuri nu poti afla decat in tine dar nu reusesti sa le gasesti..........
Tristete goala si vida cand totul parea atat de simplu,cand te credeai regina in univers.............si te intrebi din nou de ce?
Marile dureri nu vin din suflet,marile dureri iti vin din creier pentru ca nu iti explici de ce si te framanta gandului neimplinirii,gandul indiferentei si nu mai intrebi nimic,astepti............
Zilelel vin si se duc,invartite in caruselul timpului fara sa stii unde si cand.Viata ca o lumanare se scurge incet si trist...........

 

vineri, 19 februarie 2010

Wish list no 2

0 comentarii Publicat de Butterfly--- la 05:38

 IMI DORESC:


1.Sa zbor!
2.Sa mi se indeplineasca visele!
3.Sa merg in Franta!
4.Sa nu ma intalnesc cu omu' negru:D:D!
5.Sa NU ma uite lumea!
6.Sa am puteri magice!
7.Sa-l transform pe vava intr-o furnica:)!
8.Sa am o cofetarie si eu sa fac toate prajiturile!
9.Sa am o rochie facuta numai din stele!
10.Sa vorbesc cu ingerii:)!
11.Sa primesc cea mai mare ciocolata din lume!
12.Sa am multe multe baloane colorate si de diferite forme in camera mea!
13.Sa fiu in 2 locuri in acelas timp:P!
14.Sa joc intr-un musical!
15.Sa nu am regrete!
16.Sa nu plang niciodata!
17.Sa fiu implinita!
18.Sa nu imbatranesc niciodata!
19.Sa fiu nemuritoare in visele LOR.
20.Sa iubesc cu adevarat!:)
VA URMA!

 

miercuri, 17 februarie 2010

Pentru V!

1 comentarii Publicat de Butterfly--- la 11:03


Ai stiut cum sa bagi cutitu in rana si sa-l invarti!ti-ai dorit ceva,si dupa ce ai avut ti-a fost indiferent!am incercat sa te inteleg,am incercat sa-ti arat o lume la care tu nu ai avut acces,am incercat sa te invat sa visezi,dar tu ai continuat nepasator drumul tau!de ce?(probabil ca am raspunsul,dar nu vreau sa-l accept)!!
Eu l-am vazut pe adevaratul Vlad,i-am vazut sclipirea,l-am inteles,dar tu?tu nu intelegi ,nu vrei sa intelegi si nu o sa intelegi niciodata ce am vrut eu sa te fac sa intelegi!de ce?raspunde-ti tu la intrebarea asta.pretinzi ca esti destul de destept si crezi ca te descurci in toate?bine!descurca-te in viata ta!fii implinit!!iar ca sa fii implinit nu trebuie sa fii atlet,sau sa crezi ca iubesti!trebuie sa ai ceva in suflet,trebuie sa asculti vantul,sa gasesti lumina,sa iubesti cu adevarat!tu nici macar nu vrei asta!la tine imaginea conteaza mai mult decat orice!ramai tu cu imaginea si cu sufletul inchis undeva departe intr-un nonsens perfect pt tine,iar eu cu visele,zambetele si defectele mele!!
Nu ai inteles nimic!nu ai realizat nimic,nu ti-a pasat si ai crezut ca ti se cuvine,ai aruncat cuvinte dure,ai zambit,ai mers mai departe cu nepasare si fara nici o remuscare!de ce eu nu as face la fel?!!In mine de acum nu o sa mai gasesti decat o simpla amica si o privire comuna!nimic special!Nu-mi mai consum timpul meu pretios pe oameni care nu inteleg ce e ala cu adevarat zambet,lumina,speranta si iubire!
 NU AM CREZUT CA POTI ZICE ATATEA LUCRURI URATE DESPRE O PERSOANA CARE CHIAR TI-A VRUT BINELE!Multumesc anticipat!

 

marți, 16 februarie 2010

Memories!

1 comentarii Publicat de Butterfly--- la 05:41



Ganduri brambura insirate pe o hartie,sentimente pierdute undeva departe langa poarta sperantei ce de mult nu a mai fost deschisa,iar cheia a fost uitata  pe noptiera!Printr-e toate aceste ganduri care nu ma lasa sa dorm,care ma chinuie,incerc sa ma regasesc!printr-e masti,fete reci si neexpresive caut lumina si alinarea de mult visata inca din copilarie!
Sa vreau sa ajung la tine nu mai pot,lacrimile si durerea au lasat un gol imens in inima mea!un gol ce asteapta un zambet,o privire,o imbratisare!!
Nu si-ar avea rostul sa-mi cer scuze,nu si-ar avea rostul sa ma explic in fata ta de ce,dar un sigur lucru si-ar avea rostul,sa-ti zic ca ma pierd in privirile tale albastre si poate ca e singurul loc unde regasesc o parte din mine!Stiu ca acum tu ai viata ta si nu mai vrei sa auzi de mine,si iti respect decizia,dar ma gandesc  la tine de fiecare data cand visez la povestile mele nemuritoare ce intodeauna au un happy end!uite ca povestea noastra nu a avut un happy end,poate din cauza viselor mele,poate ca din cauza ''rigiditatii'' tale  ,dar,niciodata nu voi afla motivul adevarat ce tu l-ai ales pentru ca niciodata nu ai vorbit deschis cu mine si nu mi l-ai aratat pe adevaratul A!!!!!
Nu regret nimic,nu mai am regrete!am regretat prea mult timp si prea multe lucruri dar vei ramane in ''albumul inimii mele''!!

 

duminică, 14 februarie 2010

timp,incotro mergi?

1 comentarii Publicat de Butterfly--- la 12:23



Vreau sa vorbesc despre viata, despre ce reprezinta si despre ceea ce este ea defapt.
Dar cu ce sa incep, cum sa o definesc? Singurul lucru care-l stiu cu siguranta e ca
se scurge. Se scurge in neant...spre moarte. Daca te intreb: "Ti-e frica de viitor?" imi vei
raspunde mirat ca "nu", dar daca o sa te intreb "Ti-e frica de moarte"...privirea ta o sa ramana
blocata,iar vocea ta tremuranda va sopti..:"Da". De ce? ma intreb deseori, de ce oamenilor le
este teama de moarte, de ce nu constientizeaza ca este unica certitudine a viitorului nostru?
Omul...o fiinta atat de lasa...de neinteles. Ce pacat ca si eu sunt om...ce pacat ca nu am
avut nimic de spus atunci cand m-am nascut om.
Viata este doar momentul in care lumina a fost pentru prima data absorbita de trupul si
privirea noasra, este doar acel moment suprem in care inghitim pentru intaia oara aer. Din
momentul acela toti avem un viitor: moartea, fie ca vrem sau nu, fie ca ne temem sau nu.
Cu timpul mai dobandim ceva la fel de cert ca viitorul: trecutul. Din pacate chiar daca el,odata
cu viata, se scurge si ramane in urma nostra, multi il nega, multi isi neaga trecutul...le este
tema sa recunosca faptul ca, intr-un moment erau altfel. Fara trecut nu existi, deoarece el tine incuiate
cu cheia cerului cele mai dulci fructe ale vietii: Amintirile. Chiar daca in ele sunt inglobate
iubiri apuse, rani neinchise, suferinte amare, chiar daca regretam secvente ale acestuia, chiar
daca ne incendiem sufletul cu lacrimi cand ne intoarcem in camera amintirilor, nu avem cum si nici
de ce sa le Negam. Sunt in urma noastra dar vor face vesnic parte din prezentul si viitorul nostru. 

 

marți, 9 februarie 2010

enigme?...

2 comentarii Publicat de Butterfly--- la 04:58



Ce faci atunci cand doresti un barbat cu toata fiinta ta, dar statutul tau prezent nu iti permite sa il ai?
Ce faci atunci cand fiecare fibra a trupului tau iti spune ca il vrei, dar cerebralitatea nu te lasa? Ce faci atunci cand, desi au trecut ani buni de cand nu l-ai vazut, atunci cand esti singura cu gandurile tale, ele te duc mereu, inexplicabil, la el?
Ce faci atunci cand tu il vrei, dar lumea intreaga iti spune, sub o forma sau alta, ca nu poti sa il ai pentru asta te-ar face o persoana imorala?Ce faci atunci cand vrei sa ii vorbesti, dar ti-e teama ca, dupa atata timp, te expui la riscul de a fi respinsa, sau, si mai rau, dorita, pentru ca mintea iti va spune ca trebuie sa il respingi si, inevitabil, asta vei face?
Ce faci atunci cand vrei cu disperare sa-l uiti, dar nu poti sau, poate, nu
vrei? Ce faci atunci cand realizezi ca, fara el, viata ta nu va fi niciodata completa, iar, cu el, vei fi nevoita sa ii privesti pe cei din jur in ochi, stiind ca ii tradezi? Ce faci atunci cand timpul, desi se spune ca le vindeca pe toate, nu poate umple golul din sufletul tau?"
In dragoste si in razboi totul e permis... spun unii... ce faci, insa atunci cand glasul celorlalti este mai puternic?
Unde tragem linia intre ceea ce este permis si ce nu, atunci cand inima bate deja in viteza a-5-a? Sustin ideea conform careia limitele ni le impunem singuri, insa consider totodata ca iubirea nu are inceput si nici sfarsit; ca ramane de domeniul fantasticului credinta ca educatia si principiile alaturi de alte valori te pot impiedica sa faci un pas pe care inima ta l-a facut deja.
Nimeni nu face rau voit, la fel cum oricine gaseste si placere proprie in a face un bine - fie ea si numai multumire sufleteasca.
Fiecare gaseste justificari in faptele sale... tocmai de aceea ne este atat de greu sa ne recunoastem greselile. De ce ar fi sentimentele noastre mai prejos de un cod al principiilor nescrise?
Incepand cu lista cuplurilor controversate si continuand cu portretul unui barbat ideal construit din valori si nu din suflet, ajungem la concluzia (sau cel putin asa cred eu) ca suntem sclavii unui sistem absurd, unor legi care pun pe primul loc binele unui grup si abia undeva la coada, fericirea individului.

 

luni, 8 februarie 2010

Regaseste-te.....

1 comentarii Publicat de Butterfly--- la 13:19



Acum eu tanjesc dupa atingeri, dupa siguranta ta, dupa caldura respiratiei tale… ofera-mi-le sau lasa-ma sa-mi recapat vechea raceala, vechea scarba si aproape uitatul dezgust.
Acum sunt in putere si acum simt flacara tineretii arzandu-mi in piept mai tare ca oricand. Eu nu am timp, eu nu mai am timp. Niciodata nu mi-am permis sa astept, pentru ca asteptarea era mereu pierduta, umbrele mereu deznadajduite. Acum urasc lumea dar te pretuiesc pe tine in schimb, acum cand te pretuiesc  cat urasc toata lumea, lasa-ma sa zbor, sa musc si sa ma omor cat pot.
Dupa ce lacrimi imi vor spala chipul, puterile ma vor parasi, ura mi se va ineca in golul existentei mele, iar angoasa mea existentiala nu va ma rabufni in accese de ura si lupta. Vorbele mele isi vor pierde siguranta violenta, brutalitatea violului si aciditatea urii, vor deveni de o siguranta calma,fada, ca aceea care acum mi se pare de-a dreptul dezgustatoare.
Acum cand imi doresc cele mai mari napaste sa se reverse asupra-mi, cand inteleg mai bine ca oricand ca exista lucruri mai ingrozitoare decat moartea, iar viata se afla printre ele. Iarta-mi delirul si ineaca-mi vorbele in saruturi lungi ce ma ard pe trahee, dar zboara alaturi de mine.
Nu-mi refuza vise ce le vreau implinite. ''Machiaza-te'' si arata-mi ca tu esti personajul ideal, chiar daca joci stangaci rolul ce ti-am propus. Nu uita ca lumea e o scena, eu sunt regizorul, iar multe indicatii sunt abia soptite la urechile interpretilor. Nu te teme pentru ce i-am zis celuilalt, ci pentru ce ti-am zis tie si nu ai inteles.

 

Suspinul pamantului....

1 comentarii Publicat de Butterfly--- la 12:05



Câteodată,
mi se pare că centrul acestei lumi
e doar în inima mea.
Câteodată,
ca şi-altădată,
ca şi oricând,
mi se pare că mâinile
şi privirile
şi gândurile
odată cu timpul meu
în loc vor sta.
O,dacă aţi şti
câte inimi sunt centrul acestei lumi,
câte gânduri,
şi câte priviri,
unde timpul stă în loc
mai deloc
nu v-aţi mira.
Ne suspină trecuturi
ne suspină începuturi
ne suspină prin vise
prin cuvinte,
prin simţiri,
nenumărate alte trăiri,
şi regăsiri,
la noul ceas al legământului,
căci pretutindeni în lume
ne cheamă
pe mine,
pe voi,
pe noi toţi,
SUSPINUL PĂMÂNTULUI.

 

miercuri, 3 februarie 2010

Ganduri...

1 comentarii Publicat de Butterfly--- la 03:46



Vine o vreme, nechemată, când totul se schimbă. Doar tu eşti acelaşi. Însă nu îţi găseşti nici locul, nici utilitatea, nici vrerea. Chiar dacă faci aceleaşi lucruri şi întâlneşti aceiaşi oameni, nimic nu e la fel şi totul pare fără rost. Spectator în propria viaţă, eşti debusolat. Rămâi fără replică, ai vrea să spui, însă mintea rămâne goală, iar vorbele tac. Aplauzele nu mai vin…
Vine o vreme neaşteptată, când totul se schimbă. Rămâi siderat în faţa zilei care începe şi în aburii treziei, realitatea ţi se înfăţişează liniştită, firească şi parcă la fel. Are aceleaşi forme, aceiaşi parametri.Te îmbraci, mai fumezi o ţigară şi cu ochii goi încerci să te porţi natural. Carcasă fără conţinut într-o lume în care până mai ieri erai sigur.
Vine o vreme, nedorită, când totul se schimbă. Lucrurile rele se întâmplă odată toate, iar lucrurile bune vin în valuri. Morţii niciodată nu se întorc din drumul către groapă. “Dar eu sunt viu” o să-mi spui. Şi atunci, gândul, speranţa se îndreaptă către minuni, legende cu apă vie, poveşti de dragoste care durează veşnicii. Dar atunci de ce zâmbetul întârzie să apară?

 

;;
Subscribe to: Postări (Atom)