duminică, 14 februarie 2010
Dar cu ce sa incep, cum sa o definesc? Singurul lucru care-l stiu cu siguranta e ca
se scurge. Se scurge in neant...spre moarte. Daca te intreb: "Ti-e frica de viitor?" imi vei
raspunde mirat ca "nu", dar daca o sa te intreb "Ti-e frica de moarte"...privirea ta o sa ramana
blocata,iar vocea ta tremuranda va sopti..:"Da". De ce? ma intreb deseori, de ce oamenilor le
este teama de moarte, de ce nu constientizeaza ca este unica certitudine a viitorului nostru?
Omul...o fiinta atat de lasa...de neinteles. Ce pacat ca si eu sunt om...ce pacat ca nu am
avut nimic de spus atunci cand m-am nascut om.
Viata este doar momentul in care lumina a fost pentru prima data absorbita de trupul si
privirea noasra, este doar acel moment suprem in care inghitim pentru intaia oara aer. Din
momentul acela toti avem un viitor: moartea, fie ca vrem sau nu, fie ca ne temem sau nu.
Cu timpul mai dobandim ceva la fel de cert ca viitorul: trecutul. Din pacate chiar daca el,odata
cu viata, se scurge si ramane in urma nostra, multi il nega, multi isi neaga trecutul...le este
tema sa recunosca faptul ca, intr-un moment erau altfel. Fara trecut nu existi, deoarece el tine incuiate
cu cheia cerului cele mai dulci fructe ale vietii: Amintirile. Chiar daca in ele sunt inglobate
iubiri apuse, rani neinchise, suferinte amare, chiar daca regretam secvente ale acestuia, chiar
daca ne incendiem sufletul cu lacrimi cand ne intoarcem in camera amintirilor, nu avem cum si nici
de ce sa le Negam. Sunt in urma noastra dar vor face vesnic parte din prezentul si viitorul nostru.
1 comentarii:
In viata cu totii trebuie sa fim constienti de viata noastra efemera si de mortalitatea noastra. Sa incercam sa stoarcem din viata asta mizera pana si ultima picatura de fericire...
Trimiteți un comentariu
Nu aveti nimic de comentat?