duminică, 21 august 2011
Se spune ca speranta moare ultima… insa cum este atunci cand chiar
simti ca a murit si speranta… se cheama renuntare sau resemnare?
Este o mica diferenta intre renuntare si resemnare. Renuntarea este,
in sine, un lucru “rau”, care nu te ajuta cu nimic, da dovada de
slabiciune… Resemnarea, pe de alta parte, este un alt tip de renuntare,
atunci cand iti dai seama, intr-un mod constient ca nu se poate, ca nu
exista, ca nu are rost, etc… Atunci cand realizezi ca eforturile tale
sunt in zadar. Aceea este resemnare, nu renuntare.
Resemnarea este ca un fel de trezire la realitate, pe cand renuntarea
este o adancire in vis, in somn. Cand renunti te complaci in situatie,
esti slab, te amagesti ca s-ar putea sa fie si altfel bine. Cum poti
crede ca ti-ar fi bine fara EA, fara EL?
Resemnarea este ca o palma puternica peste fata, te trezesti la
realitate din visul in care credeai ca orice este posibil si rationezi…
vezi, intelegi ca nu totul este posibil, incepi sa cantaresti problema,
avantaje, dezavantaje… pe scurt, realism curat… Si dupa atata realism
realizezi ca nu se poate, ca nu ai ce face decat sa te resemnezi.
Da, eu renunt si ma resemnez oarecum, cate putin din fiecare.
Renunt la a mai cauta pe acel Cineva, nu are sens… de ce dracu sa ma
chinui cand mi se dovedeste in mod ritmic faptul ca nu exista? Da,
renuntarea este un semn de slabiciune, dar cred ca am si eu dreptul la
asa ceva dupa atata timp in care (unii spun) ca m-am chinuit mult prea
mult pentru persoane nesemnificative.
Ma resemnez ca nu exista… este mai putin dureros asa, nu mai sper ca
va aparea. Daca totusi se va intampla asta, cu atat mai mult voi fi mult
mai fericita…dar repet, ma indoiesc, ma resemnez.
Renunt la a mai incerca sa imi “resuscitez” sufletul/inima/totul
pentru ca nu este nimeni care sa o poata faca, nimeni pentru care sa o
fac. Ma resemnez ca nu exista acea persoana matura, echilibrata,
capabila sa isi mentina echilibrul impreuna cu mine, capabila sa devina
una cu mine… la propriu si la figurat.
Ma resemnez cu faptul ca am pierdut mult, ma resemnez cu faptul ca am
gresit mult, ma resemnez cu faptul ca am invatat din greseli… ma impac
cu ideea ca nu voi mai gresi atunci cand va fi, daca va fi vreodata…
Renunt la activitatea de “cercetare”, renunt sa incerc sa inteleg
oamenii (cu exceptia celor care mi-au dovedit ca merita, se stiu ei),
renunt la tot ceea ce ma doare acum…refuz sa ma mai gandesc la orice din
trecut, ma gandesc doar la prezent si la cum sa imi fac viitorul mult
mai happy, mai “autosuficient” daca pot spune asa…
Ma resemnez ca nu exista, renunt la a mai cauta….
Subscribe to:
Postare comentarii (Atom)
1 comentarii:
hello.
am intrat pe blogul meu dupa foarte mult timp si am observat ca am un singur follower acela fiind tu si vroiam sa-ti multumesc.
multumesc!
Radu Mihai
Trimiteți un comentariu
Nu aveti nimic de comentat?