sâmbătă, 2 octombrie 2010

VOUA,



Incep spre a va multimi. Azi rup vidul dintre incertitudine si orgoliu. Azi voi multumi celora ce au stiut sa ma trezeasca din vise, sa’mi dea palma aceea de care aveam nevoie, azi va voi multumi ca ati stiut sa ma faceti sa ma bucur de mine, de voi. Azi voi crede in mine, azi voi face tot ce imi spuneati, toti. Ma rugati sa zambesc, azi o voi face. Ma rugati sa sper, sa cred, sa vreau. Azi vreau si pot. Azi va multumesc si va iubesc pentru tot ceea ce ati facut din mine, din ochisorul vostru, din vona voastra,din beibi’ul vostru, din wai’ul vostru. Din mine. Azi si acum, promit. Promit ca las orgoliul si incertitudinea si incapatanarea. Sau nu, nu as fi aceeasi, nu as putea sa imi mai cer scuze, nu ar putea sa imi mai para rau. O sa va cer acadici, zambete si iubire. Iar eu? Cred ca o sa promit ca o sa va ascult. Dar pana promit, va multumesc iar. Voua, celor ce ati desenat si lacrimi, si zambete, si dor, si prietenie, si speranta, si incredere. Voua celor ce va iubesc. Si da, postul acesta iti e dedicate tie. Si tie, si tie. Va e dedicate tuturor celor ce vedeti in mine om. Om cu tot ce implica asta. Va e dedicate tuturor celor ce vedeti in mine prieten. 

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Nu aveti nimic de comentat?