sâmbătă, 2 octombrie 2010
Din puzderia de vise, ai luat unul si l-ai numit Mister pentru Vecie, i-ai agatat o placuta de bronz pe care ai gravat cu tremurate litere ,,A nu se deslusi pana la lasarea noptii. In cazul in care a fost descoperit se recomanda a se ascunde cat mai repede de ochii lumii.". Azi ati tremurat ca petalele margaretei la bataia vantului... ati crezut ca vine furtuna... Da, iubirea e o furtuna. Iubirea e atunci cand simti ca un singur fluturas ti-a amestecat toate organele din zona abdominala. Lansatorul de fluturi e in fata ta si totusi ti-e teama sa-i zici cat ti-e de teama.
Doi ingeri, suspendati de cer va tin de cate-o mana si va trag unul spre altul. Arunci verzimea ochilor tai in ochii lui atat de negri si atat de dulci. Ce mister dulce-acrisor. Nu stiu de ce scanteia verzimii tale imi provoaca ganduri acre, iar ai lui ... dulci. Eu cred in continuare ca nu ma insel. Am stiut ca e sortita o minune, ca un sagalnic sentiment va inmoaie ratiunile. Ati vrut sa ascundeti lumina in cufarul de pastrare... sa o pastrati.. pentru cine? Pentru cine? caci tot la celalalt va ajunge chiar de ar fi sa calatoreasca singura.
Nu mai zambiti inferior nemarginirii... de-ati sti cat de nemarginiti sunteti.
Subscribe to:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Nu aveti nimic de comentat?