duminică, 10 octombrie 2010
Frumuseţea? Ce este? Frumuseţea este atunci când sufletul zâmbeşte, atunci când inima bate ritmic de două ori mai repede, când ochii devin stelele fiinţei, când prin acestea se dezvăluie lumea, lumina clipei. Orice definiţie este inutilă, ea poate doar să anuleze din semnificaţii, să facă acest sens profund al frumuseţii să se piarda în neant, poate ignora cu superficialitate esenţa. Frumuseţea este în fiecare suflet orbit de fericire sau înecat în tristeţe, este azi şi mâine piere, este acolo unde altadată a fost fum, este în simplitate şi în eleganţa, este în ganduri şi în vorbe. Inima îşi doreşte adesea frumuseţe, speră la ea, se luptă, dar ochii mereu se împotrivesc, ei sunt cei ce decid, acolo este sursa frumuseţii. Şi cât de multe sclipiri şi emoţii se întrezăresc printre gene, în iris şi sub ploape. Imaginea frumuseţii capătă astfel semnificaţie; printre lacrimi sau zâmbete, ochii disting emoţii, dezvaluie trăiri şi motivează vorbe, cunoaşte gânduri.
Iubirea adesea neagă realitatea, dragostea refuză raţiune, îneacă îngeri în lumi de vis, surprinde fluturi în lumini cu metafore din stele.
Ochii pătrund în fiecare colţ de lume, în natură, în oameni, în lucruri magice şi transformă magia în lucruri simple pentru suflet. Acesta le primeşte cu încântare şi speră la mai multe priviri. Dar ochiul de îndrăgostit? Ochiul de îndrăgostit e o minune, în fiecare clipire observă emoţii, în fiecare dilatare a pupilei gaseşte trăiri, cunoaşte aripi de înger coborâte in real. Irisul poate adesea să cuprindă imagini de basm, momente unice, amintiri din dragoste, poate demonstra sentimente profunde, poate cunoaşte alţi ochi, poate transmite fiecare semn spre suflet.
Ochiul este cunoaştere, dar ochiul de îndrăgostit cunoaşte? Cunoaşte dragostea şi atât, el nu poate trece peste sentimente, el nu vede realitatea, el doar speră atunci când inimi şi stele se desfăşoară în faţa sa. Ochiul de îndrăgostit nu va fi niciodată critic, el va deschide ferestre, va vedea dincolo de aparenţe, va privi în profunzime şi va vedea că acolo unde este o piatră grea, dura şi urâtă, va creşte odată o floare, floarea iubirii, ce va avea puterea de a anula totul, va fi ca un vis frumos în suflet de om suferind.
Ochiul este fereastra dragostei, prin care cunoaştem lumi, prin care viaţa devine minune, prin care speranţele devin realitate, în ochi se transformă realitatea in perfecţiune, pentru că iubirea depăşeşte marginile firii.
Ochiul şi sufletul cunosc astfel frumuseţea ; aceasta apare peste tot, este la infinit atunci când emoţia dragostei creşte şi este nulă atunci când realitatea nu mai poate deveni basm, când iubirea înseamnă raţiune.
Frumuseţea este ceea ce aduce fericirea în ochiul îndrăgostitului, este sufletul pereche, este locul magic al iubirii în care se concretizează clipele, metaforele inimilor cufundate într-un imens parfum de visare, este amintirea primei priviri, emoţia momentului prezent şi speranţa unei alte clipe de frumuseţe. În suflete sau în priviri, îndrăgostitul distinge frumuseţea sub formă de poveste, se abandonează unui univers idilic pe care ochii il formează iar sufletul se conformează. Dragostea ştie ca prin ochi ea prinde aripi, că orice zâmbet este minune, că orice privire sinceră capătă proporţii de basm, magia este astfel hiperbolizată, ajunge la extrem şi transmite inimii trăiri unice.
Ochii? Ochii cunosc lumea, dar o privesc după voinţa proprie. Dar în oglindă, ce disting ochii? Ochii îndrăgostiţilor nu reuşesc să privească realitatea prin sufletul de care aparţin; ei ajung doar într-o lume a amintirilor în care dorul şi speranţa aduce momente trecute în calea privirii şi le transformă în vise.
Frumuseţea în ochi? Orice ochi cunoaşte frumuseţea? Da, ochii ştiu să găsească frumosul, se abandonează lui, dar culege trăirile dorite şi ignoră imaginile, interpretează priviri, zâmbete, peisaje şi le adaptează. Iubirea ştie că frumosul este în orice, este în orice râs de copil, în lacrimi de adolescent iscoditor, în griji de tânăr în formare, în duritate de adult trecut prin viaţă, în blândeţe de bătrân albit de gânduri şi clipe.
Poţi ignora urâtul prin iubire? Dragostea renunţă la urât, la nulitate şi trece prin semnificaţii până ajunge la frumos, pentru că universul iubirii se vrea perfect, idilic, magic şi plin de vise. Florile sunt pure semne ale sensibilităţii ancorate în frumos, luna, soarele, stelele, norii reuşesc să cuprindă ochii cu frumuseţe şi visare.
Frumosul se află oriunde pentru ochiul îndrăgostit pentru că fiecare inimă transmite esenţa în priviri, frumosul se află în orice moment dorit de către oamenii simpli, ce nu cunosc emoţia iubirii, dar disting frumuseţea absolută, adevărată, în cotidian, ce nu se lasă vrăjiţi de ochi cu sclipiri de vis.
Subscribe to:
Postare comentarii (Atom)
1 comentarii:
you are a customer, everything is for sale over here, but what’s the cost of love? I’d really like to know cause I can’t see no friendly smiles, only empty eyes. And I’m not saying that I really know,
but I’ve been told that our eyes is the mirror of our soul. So I’m looking for the soul on a quest for love....my only sanctuary for now is music and words...(DINO)
Trimiteți un comentariu
Nu aveti nimic de comentat?