sâmbătă, 21 decembrie 2013
Nu stiu ce impresie va face aceasta insiruire de ganduri si nici nu -mi pasa, doar ca simteam nevoia sa scriu. Simteam nevoia sa scriu cuiva - cuiva care a incercat sa ma inteleaga, cuiva care a incercat sa incalzeazca la flacara propriului suflet un altul..
Numai scriind (dupa umila mea parere) mai poti sa dezvolti tot ceea ce e constrans la refulare in tine .
Vroiam sa spun ca desi oamenii iubesc albul , sufletul lor nu e alb.
Fiecare trup este acelas in fiecare oglinda dar sufletul este altul, si nu sufletul, sufletele din noi ; un copac nu are o frunza , are un frunzis. In noi sunt paduri si asta nu vor sa o stie oamenii. Eu nu am stiut si de aceea ''EU'' nu mai exist. Nu mai am nici trup,nici umbra , Nimic nu mai trece , nimic nu se mai misca ,nimic nu mai curge. Totul sta in mine . Am bulgari de pamant in gura si geamatul meu este ca cel al unui vierme acoperit de munti.
Aceasta spovedanie nu este facuta pentru respectul dreptatii pamantesti , ci pentru fiinta caruia ''EU'' a mai putut trai odata.
''Eu sunt leprosul de langa templu care nu cerseste decat credinta in dragoste , dar mana mi s-a uscat intinsa ''
....viata?( se spune ) incepe de acolo de unde inceteaza vorbele . Viata e geamat, e scrasnet , e urlet, e lupta,zvarcolire,rastignire, inviere, rascumparare. Viata este drumul prin Iad spre...Dumnezeu!
Eu am ajuns langa mormant si inalt spre tine templul in care am vazut berzele venind cu adieri de vant si doruri de viata...si-mi cobor sicriul in care nu incap banutii de flori cu care trebuie platita vama..
nu intoarce capul si nu te opri pentru a spune '' Dzeu sa o ierte!'' pentru ca pacatele mele vor fi incrustate pe giulgiu alb al diminetii si soarele isi va intoarce privirea, intunericul ma va arde, iar limbile de foc ale adevarului vor cuprinde intreaga omenire.
va urma..
Subscribe to:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Nu aveti nimic de comentat?