vineri, 8 ianuarie 2010
| Ce e iubirea? E un plictis de fericire. E patima, credinta, adevar. E sunetul placut pe care-l aud cand ploaia atinge iarba. E un vis care-mi chinuie noptile gandindu-ma la tine. E mirosul de castan in floare sau teiul sub care mi-am impletit toate visele cu tine. Sau poate esti doar tu, cel pe care-l astept si care, dintr-o viata anterioara, mi-ai ramas dator cu un sarut. Asta e iubirea. si, inca nu-i de ajuns.Cum pot eu sa sa ma targuiesc cu timpul ca acest plictis sa dureze o vesnicie?El e prea intelept si prea pur ca sa-mi ofere mie,unui infirm care a gresit o secunda care sa dureze o vesnicie!................ Te caut neincetat in visele mele zbuciumate,unde esti? |
| As putea lua aripile zorilor si sa zbor de la un capat la altul al pamantului in cautarea ta, as putea fi o lacrima de argint intr-un ocean si acea lacrima sa inoate neobosita pana in strafundurile si abisurile oceanului cautandu-te pe tine, as putea fi o raza de soare care sa scotoceasca in toate cotloanele lumii acesteia in cautarea ta si tot degeaba daca m-as lasa purtata pe aripile mortilor, tot nu te-as putea gasi, daca tu nu esti binevoitor sa mi te arati si daca Stapanul Lumii nu mi-ar aratat lumea ta,eu cu aripile frante si cu o rana adanca imi iau lacrimile transformate in perle si le imprastii in ''padurea asta deasa''poate ma vei gasi,si vei urma drumul deloc usor! |
Subscribe to:
Postare comentarii (Atom)
1 comentarii:
Uneori calitatea de a visa incanta ochii celorlalti dar arde sufletele visatorilor....
Trimiteți un comentariu
Nu aveti nimic de comentat?